În muzică, monofonia este cea mai simplă dintre texturile muzicale, constând dintr-o melodie, cântată de obicei de un singur cântăreț sau interpretată de un singur instrumentist fără armonie sau acorduri însoțite. Multe cântece populare și cântece tradiționale sunt monofonice.
Care este definiția monofonicului în muzică?
Monofonie, textură muzicală alcătuită dintr-o singură linie melodică neînsoțită.
Care este un exemplu de muzică monofonică?
Există multe exemple de textură monofonică în cântecele pentru copii și în cântecele populare. Cântând „ABC”, „Mary Had a Little Lamb” sau „Twinkle, Twinkle Little Star” singur sau cu prietenii și familia sunt toate exemple de monofonie, la fel ca melodiile populare vechi. precum „Swing Low, Sweet Chariot” sau „Kumbaya”.
Care definiție descrie cel mai bine muzica monofonică?
Muzica monofonică are o singură linie melodică, fără armonie sau contrapunct. Poate exista un acompaniament ritmic, dar o singură linie care are înălțimi specifice. Muzica monofonică poate fi numită și monofonie.
Ce este monofonic și polifonic?
Monofonie înseamnă muzică cu o singură „parte” și o „parte” înseamnă de obicei o singură melodie vocală, dar ar putea însemna o singură melodie pe un instrument de un fel sau altul. Polifonie înseamnă muzică cu mai multe părți și, prin urmare, aceasta indică note simultane.
