Acest RFC a fost redactat în 1996 când a devenit clar pentru operatorii de internet că spațiul de adrese IPv4, format din 4, 294, 967, 296 de adrese unice, nu era suficient pentru adresați-vă fiecărui computer din lume.
De ce a existat un RFC în 1918?
RFC 1918 a fost folosit pentru a crea standardele prin care echipamentele de rețea atribuie adrese IP într-o rețea privată. O rețea privată poate folosi o singură adresă IP publică. RFC rezervă următoarele intervale de adrese IP care nu pot fi direcționate pe Internet: 10.0.
Care set este intervalul corect de adrese din 1918?
RFC 1918 definește următoarele intervale de adrese drept private, 10.0. 0.0/8 (adresele 10.0. 0.0 - 10.255.
Care sunt cele 3 intervale de adrese IP private?
Internet Assigned Numbers Authority (IANA) a rezervat următoarele trei blocuri ale spațiului de adrese IP pentru interneturile private:
- 10.0. 0,0 - 10,255. 255.255 (prefix 10.0. 0.0/8)
- 172.16. 0,0 - 172,31. 255.255 (172.16. 0.0/12 prefix)
- 192.168. 0,0 - 192,168. 255.255 (192.168. 0.0/16 prefix)
Câte adrese IPv4 există?
Există doar aproximativ 4,3 miliarde de adrese IPv4 posibile, despre care inginerii au presupus că ar fi mai mult decât suficiente în anii 1990. Cu IPv6, există aproximativ 340 de trilioane de trilioane de combinații - în special: 340, 282, 366, 920, 938, 463, 463, 374, 607, 431, 768, 211, 456.
