Se folosește o titrare inversă când se cunoaște concentrația molară a unui exces de reactant, dar există necesitatea de a determina rezistența sau concentrația unui analit. Titrarea inversă se aplică de obicei în titrarile acido-bazice: când acidul sau (mai frecvent) baza este o sare insolubilă (de exemplu, carbonat de calciu)
De ce folosim titrarea inversă?
O titrare inversă este utilă dacă punctul final al titrarii inverse este mai ușor de identificat decât punctul final al titrarii normale, ca și în cazul reacțiilor de precipitare. Titrarile inverse sunt utile și dacă reacția dintre analit și titrant este foarte lentă sau când analitul este într-un solid insolubil.
În ce cazuri este utilizată titrarea inversă?
Titrarile din spate sunt utilizate în principal în următoarele cazuri:
- dacă analitul este volatil (de exemplu, NH3) sau o sare insolubilă (de exemplu, Li2CO 3)
- dacă reacția dintre analitul A și titrantul T este prea lentă pentru o titrare practică directă.
Care este exemplul de titrare inversă?
Titrarea inversă funcționează în următorul mod (cu un exemplu): 1: Substanța sau soluția cu concentrație necunoscută (4 g de cretă contaminată, CaCO3) este făcută să reacționeze cu volum și concentrație cunoscute de soluție de reactant intermediar (200 ml, HCI 0,5N). Reacția trece de punctul de echivalență.
De ce se folosește EDTA la titrarea inversă?
Titrare inversă: la soluția care conține analitul se adaugă un exces cunoscut de soluție standard EDTA. … Această procedură este utilă pentru determinarea cationilor care formează complecși stabili cu EDTA și pentru care nu există un indicator eficient.
