Adj. 1. conductiv - având calitatea sau puterea de a conduce căldura sau electricitatea sau sunetul; care prezintă conductivitate. neconductor, neconductor, neconductiv - nu poate conduce căldura, electricitatea sau sunetul.
Care este definiția conductivului?
1: având conductivitate: referitor la conducție (începând cu electricitatea) 2: cauzată de defecțiunea mecanismelor de transmitere a sunetului în hipoacuzia conductivă a urechii externe sau medii.
Ce înseamnă neconductiv?
o substanță care nu conduce cu ușurință căldura, sunetul sau electricitatea
Ce înseamnă Breedable?
Pot să se reproducă sau să fie crescut
Ce este situația conductivă?
adjectiv conductiv (DE AUZ)
folosit pentru a se referi la un tip de pierdere a auzului cauzat de probleme în modul în care undele sonore circulă prin ureche: Otoscleroza este o pierdere a auzului conductivă cauzată atunci când urechea medie nu mai transmite corect sunetul de la timpan la urechea internă.