Filozoful grec Aristotel (384–322 î. Hr.) a fost unul dintre cei mai timpurii cercetători care au articulat teoria generației spontane, noțiunea că viața poate apărea din materie nevii. Aristotel a propus că viața a apărut din material neviu dacă materialul conține pneuma („căldură vitală”).
Cine este tatăl generației spontane?
Teoria generației spontane a fost pusă în sfârșit în 1859 de către tânărul chimist francez, Louis Pasteur. Academia Franceză de Științe a sponsorizat un concurs pentru cel mai bun experiment, fie dovedirea, fie infirmarea generației spontane.
Când s-a format teoria generației spontane?
Teoria generației spontane, postulată pentru prima dată de Aristotel în cartea sa „Despre generarea animalelor” în jurul anului 350 î. Hr., își propune să explice apariția aparent bruscă a unor organisme precum ca șobolani, muște și viermi în carnea putrezită și alte articole descompuse.
Cine a dezmințit teoria generației spontane?
„Generația spontană” a fost ideea că organismele vii pot să ia existență din materie nevii. La sfârșitul secolului al XIX-lea, într-o confruntare între chimistul Louis Pasteur și biologul Felix Pouchet, organizată de Academia Franceză de Științe, Pasteur a venit cu un experiment care a dezmințit teoria.
Cine a dat teoria biogenezei?
Din punct de vedere conceptual, biogeneza este uneori atribuită lui Louis Pasteur și cuprinde credința că viețuitoarele complexe provin doar din alte viețuitoare, prin intermediul reproducerii. Adică viața nu ia naștere spontan din material neviu, care era poziția deținută de generația spontană.
