Nondisjuncția, în care cromozomii nu reușesc să se separe în mod egal, poate apărea în meioza I (primul rând), meioza II (al doilea rând) și mitoză (al treilea rând). Aceste separări inegale pot produce celule fiice cu numere de cromozomi neașteptate, numite aneuploide.
Este nondisjuncția mai frecventă în mitoză sau meioză?
1 NONDISJUNCTION
Nondisjunction înseamnă că o pereche de cromozomi omologi nu a reușit să se separe sau să se segreze în anafază, astfel încât ambii cromozomi ai perechii trec la aceeași celulă fiică. Acest lucru apare probabil cel mai frecvent în meioză, dar poate apărea în mitoză pentru a produce un individ mozaic.
Există nedisjuncție în meioză?
Nondisjuncția poate apărea în timpul anafazei mitozei, meiozei I sau meiozei II. În timpul anafazei, cromatidele surori (sau cromozomii omologi pentru meioza I) se vor separa și se vor muta către polii opuși ai celulei, atrași de microtubuli.
Ce este nondisjuncția și când poate apărea în meioză?
Nedisjuncția apare când cromozomii omologi sau cromatidele surori nu se separă în timpul meiozei, rezultând un număr anormal de cromozomi. Nedisjuncția poate apărea în timpul meiozei I sau meiozei II.
Care este rezultatul nedisjuncției?
Nondisjuncție: eșecul cromozomilor perechi de a se separa (de a se separa) în timpul diviziunii celulare, astfel încât ambii cromozomi ajung la o celulă fiică și niciunul nu merge la ceal altă. Nedisjuncția cauzează erori în numărul cromozomilor, cum ar fi trisomia 21 (sindromul Down) și monosomia X (sindromul Turner).
