emphatic (adj.) „pronunțat, sau a fi rostit, cu accent pe accent sau voce, „ 1708, de la forma latinizată a greacii emphatikos, varianta emphantikos, de la tulpina emphainein (vezi accent) Empfatic este mai devreme (1550 în sens retoric, 1570 ca „puternic expresiv”). Înrudit: Enfatic (anii 1580).
Ce înseamnă în mod clar cuvântul?
1: rostit cu sau marcat prin subliniere unrefuz enfatic. 2: tendința de a se exprima într-un discurs puternic sau de a lua măsuri decisive. 3: atragerea unei atenții speciale.
De unde provine direct cuvântul?
și direct din Latina directus „drept, „ folosirea adjectivală a participiului trecut al lui dirigere „a așeza drept”, de la dis- „aparte” (vezi dis-) + regere „a îndrepta, a îndruma, a ține drept” (din rădăcina PIE reg- „deplasare în linie dreaptă”).
De unde vine definiția?
late 14c., deffinen, diffinen, „a specifica; a fixa sau stabili cu autoritate;” de cuvinte, fraze etc., „să precizeze semnificația, să explice ce se înțelege prin, să descrie în detaliu, „ din defenir francez veche, definir „a termina, a încheia, a ajunge la un termina; pune capăt; definește, stabilește cu precizie, „și direct …
Care este cuvântul rădăcină al lui enfatic?
Originea cuvântului pentru emphatic
C18: din grec emphatikos expresiv, puternic, de la emphainein la exponat, afișare, de la phainein la spectacol. I.
