provoacă, tinde să provoace sau cauzat de întrerupere; perturbare: efectul perturbator al revoltei lor.
Este perturbarea un cuvânt?
dis·rup·tive. adj. 1. Referitor la, cauzat sau produs de întrerupere.
Ce înseamnă nedisruptiv?
: nu provoacă sau tinde să provoace perturbări: nu deranjează comportamentul nederanjant/protestă copiii implicați în jocuri liniștite, fără perturbări.
Ce vrei să spui deranjant?
adjectiv. A fi perturbator înseamnă a împiedica ceva să continue sau să funcționeze într-un mod normal. Există multe moduri în care comportamentul perturbator al copiilor poate fi gestionat. Procesul de implementare a acestor modificări poate fi foarte perturbator pentru o companie mică.
Ce înseamnă a fi un perturbator?
o persoană sau un lucru care împiedică ceva, în special un sistem, proces sau eveniment, să continue ca de obicei sau conform așteptărilor: perturbatori endocrini/hormoni.
