Logo ro.boatexistence.com

Cine a dezvoltat modelul de receptivitate al nevoii de risc?

Cuprins:

Cine a dezvoltat modelul de receptivitate al nevoii de risc?
Cine a dezvoltat modelul de receptivitate al nevoii de risc?

Video: Cine a dezvoltat modelul de receptivitate al nevoii de risc?

Video: Cine a dezvoltat modelul de receptivitate al nevoii de risc?
Video: 178. How precise should the risk model be - Risk appetite - Alex Sidorenko 2024, Mai
Anonim

A fost dezvoltat în principal de către cercetătorii canadieni James Bonta, Donald A. Andrews și Paul Gendreau. Acesta a fost considerat cel mai bun model care există pentru determinarea tratamentului infractorilor, iar unele dintre cele mai bune instrumente de evaluare a riscurilor utilizate asupra infractorilor se bazează pe acesta.

Când a fost dezvoltat modelul de reacție la nevoia de risc?

Dezvoltat în anii 1980 și oficializat pentru prima dată în 1990, modelul de risc-nevoie-responsivitate a fost folosit cu un succes din ce în ce mai mare pentru a evalua și reabilita criminalii din Canada și din întreaga lume.

Cine a venit cu modelul RNR?

În primul rând, în expunerea lor asupra modelului RNR, Ogloff și Davis (2004) au propus ca perspectiva Psihologiei conduitei criminale (PCC) prezentată de Andrews și Bonta (2003) într-o serie de publicații „oferă instrucțiuni pentru evaluarea infractorilor și clasificarea acestora pentru tratament” (p.232).

Când a fost creat modelul RNR?

RNR provine dintr-un deceniu de literatură empirică privind tratamentul corecțional eficient (de exemplu, Andrews, Zinger și colab., 1990), care, la rândul său, a fost un răspuns și o respingere a noțiunea populară că „nimic nu funcționează” în corecții (Martinson, 1974). Erau vremuri disperate pentru reabilitarea infractorului.

Care este scopul modelului RNR?

Modelul RNR subliniază principiile de bază ale riscului, nevoii și receptivității pentru a genera intervenții eficiente pentru populațiile de infractori, cu obiectivele finale de a îmbunătăți tratamentul pentru delincvenți și de a reduce recidiva (Andrews & Bonta, 2010).

Recomandat: