necontestabil (adj.) 1600, din un- (1) „nu” + discutabil (adj.). Înrudit: fără îndoială.
Care este cuvântul rădăcină pentru incontestabil?
Semnificația inițială a cuvântului a fost „care poate fi interogat”, din rădăcina latină a cuvântului quaestionem, „o căutare, o anchetă, o interogare sau un examen.”
Ce înseamnă când cineva este incontestabil?
adjectiv. nu este deschis la întrebări; dincolo de dubii sau dispute; incontestabil; netăgăduit; cert: un fapt incontestabil. deasupra criticilor; fără excepție: un om cu principii incontestabile.
De unde a apărut cu adevărat cuvântul?
de fapt (adv.)
Sensul general este de la începutul anului 15c. Utilizarea pur emfatică datează din c. 1600, „într-adevăr,” uneori ca o coroborare, alteori ca o expresie de surpriză sau un termen de protest; utilizarea interogativă (ca în oh, chiar?) este înregistrată din 1815.
Ce înseamnă iubirea incontestabilă?
Dacă descrii ceva ca fiind incontestabil, subliniezi că este atât de evident adevărat sau real încât nimeni nu se poate îndoi de asta [subliniere] El inspiră afecțiune și respect ca om de integritate incontestabilă. Sinonime: certain, undeniable, indisputable, clear Mai multe sinonime pentru unquestionable.
