Celulele
B funcționează în primul rând pentru a produce anticorpi împotriva antigenelor, acționează ca celule prezentatoare de antigen (APC) și în cele din urmă se dezvoltă în celule B de memorie pentru a oferi imunitate pe termen lung. Celulele B suferă selecție clonală și se dezvoltă similar celulelor T, cu unele diferențe notabile.
Ce celule trec prin selecția clonală?
Selecția clonală a limfocite: 1) O celulă stem hematopoietică suferă diferențiere și rearanjare genetică pentru a produce 2) limfocite imature cu mulți receptori antigeni diferiți. Cele care se leagă de 3) antigene din țesuturile proprii ale corpului sunt distruse, în timp ce restul se maturizează în 4) limfocite inactive.
Celulele B sunt supuse ștergerii clonale?
Celulele
B care demonstrează o afinitate ridicată pentru celulele proprii pot suferi deleție clonală în măduva osoasă. Acest lucru are loc după ce receptorul funcțional al celulelor B (BCR) este asamblat.
De ce este imperativ ca celulele B să fie supuse selecției clonale?
Celulele
B există ca clone derivate dintr-o anumită celulă. Astfel, anticorpii și descendenții lor diferențiați pot recunoaște și/sau lega aceleași componente de suprafață specifice compuse din macromolecule biologice ale unui antigen dat. Clonalitatea are consecințe importante asupra memoriei imunogene
Unde sunt selectate celulele B?
Atât celulele B, cât și celulele T sunt supuse selecției pozitive și negative în organele limfoide primare. Selecția pozitivă necesită semnalizare prin receptorul antigen pentru ca celula să supraviețuiască. Celulele B în curs de dezvoltare sunt selectate pozitiv atunci când receptorul pre-B își leagă ligandul.
