Ce este aortita reumatoidă?

Cuprins:

Ce este aortita reumatoidă?
Ce este aortita reumatoidă?

Video: Ce este aortita reumatoidă?

Video: Ce este aortita reumatoidă?
Video: What is Rheumatoid Arthritis? | Johns Hopkins Rheumatology 2024, Noiembrie
Anonim

Aortita este termenul atotcuprinzător atribuit inflamației aortei Cele mai frecvente cauze ale aortitei sunt vasculitele mari, arterita cu celule gigantice (GCA) și arterita Takayasu Takayasu arterita Arterita Takayasu (TA), cunoscută și sub numele de sindromul arcului aortic, aortoarterita nespecifică și boală fără puls, este o formă de vasculită granulomatoasă a vaselor mari cu fibroză intimală masivă și îngustare vasculară, care afectează cel mai frecvent femei tinere sau de vârstă mijlocie de origine asiatică, deși oricine poate fi afectat. https://en.wikipedia.org › wiki › Arterita_Takayasu

arterita lui Takayasu - Wikipedia

deși este asociat și cu alte câteva boli reumatologice.

Cât timp poți trăi cu aortită?

O progresie rapidă similară a fost observată cu aortita bacteriană. Pacienții fără complicații sau cu complicații ușoare până la moderat severe au o rată de supraviețuire pe 10 ani de de 100% și o rată de supraviețuire la 15 ani de 93%-96%. Complicațiile sau progresia reduc rata de supraviețuire pe 15 ani la 66%-68%.

Este aortita gravă?

Când aortita apare izolat, fără o cauză subiacentă, se numește „aortită izolată”. Aortita este o afecțiune gravă care poate duce la durere și slăbiciune a brațelor și picioarelor, insuficiență renală, accident vascular cerebral, insuficiență cardiacă și atac de cord. Majoritatea simptomelor de aortită sunt asociate cu boala de bază.

Ce înseamnă aortita?

Aortita este inflamația aortei. Aorta este cea mai mare arteră a corpului.

Este aortita o boală autoimună?

Aortita autoimună este o cauză rară a bolii aortice care necesită intervenție chirurgicală [1]. Mai multe tipuri de boli vasculitice pot afecta peretele aortic; totuși, caracteristicile clinice sunt nespecifice, iar diagnosticul preoperator este dificil, mai ales la pacienții fără boală extraaortică [1, 2].

Recomandat: