Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului a fost o organizație europeană creată după al Doilea Război Mondial pentru a reglementa industria cărbunelui și a oțelului. A fost înființată oficial în 1951 prin Tratatul de la Paris, semnat de Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos și Germania de Vest.
De ce a fost creată CECO?
CECO a fost propusă pentru prima dată de ministrul francez de externe Robert Schuman pe 9 mai 1950, pentru a preveni un nou război între Franța și Germania Scopul lui declarat a fost de a face războaie viitoare între Națiunile europene de neconceput din cauza nivelurilor mai ridicate de integrare regională, CECO fiind primul pas către această integrare.
Ce a creat Tratatul CECO din 1951?
Tratatul de la Paris (în mod oficial Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului) a fost semnat la 18 aprilie 1951 între Franța, Italia, Germania de Vest și cele trei țări Benelux (Belgia, Luxemburg și Țările de Jos), înființând Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO), care a devenit ulterior …
Când și de ce a fost creată Uniunea Europeană?
Uniunea Europeană este înființată cu scopul de a pune capăt războaielor frecvente și sângeroase dintre vecini, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Începând cu 1950, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului începe să unească țările europene din punct de vedere economic și politic pentru a asigura o pace de durată.
Care țări au format CECO?
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) a pus în comun resursele de cărbune și oțel din șase țări europene: Franța, Germania, Italia, Belgia, Țările de Jos și Luxemburg (BENELUX). Aceste țări ar fi cunoscute în mod colectiv drept „Cele șase”.
