verb (folosit fără obiect), locuit, locuind. a locui permanent sau o perioadă considerabilă: Ea locuiește la 15 Maple Street. (de lucruri, calități etc.) a rămâne, a minți sau a fi prezent în mod obișnuit; exista sau fi inerent (de obicei urmat de in). să se odihnească sau să fie învestit, ca puteri, drepturi etc.
Ce înseamnă a locui legal?
Pe baza a 13 documente. 13. Locuința înseamnă a locui permanent sau continuu sau a ocupa o locuință sau o casă ca loc de reședință permanent sau temporar al cuiva.
Ce înseamnă rezide?
1: a trăi permanent și continuu: locuiește. 2: a avea locul: a exista Alegerea rezidă în alegători.
Care este sinonimul locuinței?
locuiește în, ocupă, locuiește, își are casa, se stabilește, și-a stabilit reședința, s-a stabilit în. a sta, a se caza.
Ce înseamnă reședința biblică?
rē-zīd′, v.i. a rămâne așezat: a locui permanent: a rămâne: a trăi: a deține.