substantiv, plural em· bro·glios. imbroglio.
Ce înseamnă Embroglio?
1a: o neînțelegere acută dureroasă sau jenantă. b: scandal sens 1a a supraviețuit imbroglioului politic. c: o altercație violent confuză sau amar complicată: încurcătură. d: o situație complicată sau complicată (ca într-o dramă sau un roman)
Cum folosești imbroglio într-o propoziție?
Imbroglio într-o propoziție ?
- Tratatul va pune capăt acestui imbroglio care a ținut cele două țări în război de peste șaizeci de ani?
- Ostaticii s-au trezit într-un imbroglio când cei doi răpitori au început să lupte.
- Cum putem pune capăt acestui imbroglio cauzat de rezervarea dublă a stațiunii?
De unde vine cuvântul imbroglio?
Din imbroglio italiană („încurcă”), de la imbrogliare („a încurca”), înrudit cu și probabil dintr-o formă anterioară de embrouiller francez („încurcă, încurcă”), din em- („en-”) + brouiller.
Ce înseamnă Langish?
1a: a fi sau a deveni slab, slab sau înervat Plantele lâncezesc în secetă b: a fi sau a trăi într-o stare de depresie sau de scădere a vitalității lâncezite în închisoare pentru zece ani. 2a: a deveni descurajat. b: a suferi neglijare proiectul de lege a lânzit în Senat timp de opt luni.