Predicator înseamnă „(În gramatica sistemică) o frază verbală considerată ca element constitutiv al structurii clauzelor, împreună cu subiect, obiect și adjuvant.” Predicat înseamnă „Partea unei propoziții sau a unei clauze care conține un verb și care afirmă ceva despre subiect (de exemplu, a plecat acasă în John a plecat acasă).”
Ce înseamnă cuvântul Predicator?
predicator. / (ˈprɛdɪˌkeɪtə) / substantiv. (în gramatica sistemică) partea unei propoziții sau a propoziției care conține grupul verbal; una dintre cele patru sau cinci componente majore în care pot fi împărțite propozițiile, celel alte fiind subiect, obiect, adjuvant și (în unele versiuni ale gramaticii) complement.
Care este predicatorul unei propoziții?
În clauze și propoziții, predictor este capul unei expresii verbale. Predicatorul este uneori numit verb principal. Unii lingviști folosesc termenul predicator pentru a se referi la întregul grup de verbe dintr-o propoziție.
Cum identifici un predicator?
Un predicat este partea unei propoziții sau o propoziție, care spune ce face subiectul sau ce este subiectul Să luăm aceeași propoziție de mai înainte: „The pisica doarme la soare.” Propoziţia dormit la soare este predicatul; dictează ce face pisica. Drăguț!
Este predicatul și complementul la fel?
Adjectivul predicat (abreviat PA) completează verbul și descrie subiectul. Complementul de predicat mai este numit și complement de subiect deoarece reformula sau descrie subiectul. Predicatul nominativ este un substantiv sau pronume care completează sensul unui verb de legătură.
Semantic Roles Part 2 Predicate & Predicator
